Dacă nunta ta a fost evenimentul vieții tale, trebuie să știi că și botezul este evenimentul vieții copilului tău, iar peste ani acestea vor deveni din ce în ce mai valoroase.
Mi se pare dificil și oarecum greșit să vorbești despre ceva prin care nu ai trecut. Așa că, avem copil, am făcut botez, am și botezat, știm cu ce se mănâncă treaba asta, putem vorbi 🙂
        Nu o să îți povestesc din punctul de vedere al videografului ci al părintelui din mine.
Când Tudor, fiul nostru, avea 5 ani am botezat pentru prima dată. La aceva vreme am primit filmarea botezului. Uitându-se la ea, Tudor spune:
” – Mami, am și eu așa ceva? Așa a fost și la mine?
– Cum puiule?
– Să mă țină Nanu în brațe, cum o ții tu pe Raisa, să mă bage popa în apă…”
Și ne-am uitat și la filmarea botezului lui.
Pentru noi oricum era prețioasă, dar cumva a fost ca și la voi: în primul an te uiți de multe ori, cu toate neamurile și după aceea, din ce în ce mai rar… 🙂
       Ceea ce încă nu știi, e că filmarea e ca vinul, cu cât este mai veche cu atât este mai valoroasă. Așa am constatat noi, cu cât au trecut anii peste noi, cu atât prețuim mai mult amintirile, iar după ce am văzut emoția, trăirile, privirea copilului nostru știm sigur că sunt prețioase nu doar pentru noi.
Acum, când deja suntem la al treilea finuț, iar Tudor are 8 ani, încă spune:” Așa a fost și la mine! Am un film!”
       Cu cât trece timpul peste mine, devin mai înțeleaptă 🙂 și socotesc că oamenii sunt din ce în ce mai reci, mai impasibili, prețuind lucruri neimportante când de fapt ar trebui să prețuiască viața și amintirile.
Cele mai importante momente videografice și fotografice pentru fiul meu sunt: nunta noastră, pozele cu el în burtică și botezul lui, nimic altceva!!
       Așa că tot ce pot să-ți spun e: dacă ai pus preț pe amintirile tale, să pui preț și pe amintirile copilului tău!
Cât despre asemănarea videografiei cu vinul: un vin prost când e tânăr, e prost și după ani. Alege bine! Noi punem preț pe amintirile tale !

 

                                                                                                           de Mihaela Baran